I
ne-am pierdut in imbratisari
si-am lasat prea mult, sarutul in frig,
iar acum iubirea e granit spulberat
sub laba inchegata in grasimea
unui Behemoth inecat in amintiri.
am lasat buzele sa crape
in sila strazilor cufundate-n primavara
si-au ars si cuvintele virtuale
in care se-mbata speranta.
cadea si dricul in scuipat de viata,
ne topeam si noi in mangaieri
ca amurgul sa-nghita mortii
si sa ne lipeasca totodata
pe-o eticheta de borcan
cu iubire data la reduceri.
mi s-a ars iluzia
si-a ramas doar scrum
inhalat de tine, infofolit intr-o tigara.
au murit soaptele,
s-au pravalit suspinele,
a ramas doar imbratisarea
in care inecam amorul vorbelor.
II
am lasat prea mult sarutul in frig
si-acum numai scrumul mai ne dezmiarda
buzele ce mor de dorul unei imbratisari.
am murit pe-o coala inecata-n minciuni
si nici axele unei placi nu mai avea
speranta pentru iluzia devenita realul palpabil.
si se intorc si copacii
sa lase amagirea sa persiste
printre soaptele perfide
unde martie e scapat in dizgratie
si lasat pe o poteca laturalnica.
acum ard cuvintele
pe-o perdea uitata peste bolta
in care noaptea e doar o doza de speranta
pe care se mai leagana cate-un vis betiv
prea chior sa mai apuce-o cale.
si iar ne-am pierdut
si ne cerem scuze
ca am uitat ce suntem,
privind acelasi peisaj monoton
in care secundele au fost
minutele unor fantasme.
III ( doar daca)
ar fi fost frumos sa fi ramas
macar un cuvant adevarat
printre minciunile rostite
in secunde devenite minutele unui raliu
cu fantasme amagite..
mi-as fi dorit sa fi stat
in aceeasi imbratisare calda
chiar si pe-o coala
prea plina cu sperantele desarte.
dar nu a fost sa fie
si banca a ramas scuipata
de aceeasi dezamagire beata
in care au cazut si visele unei fantasme beate.
acum dorintele sunt scrumul
unor stele prea ruginite
peste care desenezi,
pe acelasi perete de care se sprijina si luna,
un alt soare nenorocit
aprins de-o picatura de alcool.
doar daca am fi privit
poate n-am mai fi orbit pe moment
si totul ar fi fost
doar o alta poezie...
marți, 1 aprilie 2008
Cateva poezii de-ale mele
Publicat de Lizz la 11:12
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

1 comentarii:
''am lasat prea mult sarutul in frig
si-acum numai scrumul mai ne dezmiarda
buzele ce mor de dorul unei imbratisari.
am murit pe-o coala inecata-n minciuni
si nici axele unei placi nu mai avea
speranta pentru iluzia devenita realul palpabil''
dude ..it's awesome :X
Trimiteți un comentariu