Ma bucur nespus ca am prieteni care ma lasa intre doua extreme si-mi imbraca imaginea in minciuni si scuipat.Poate ca eu nu sunt ca ei, o divinitate ce concureaza cu insusi universul prinsa intr'o oglinda sparta, poleita cu omisiuni si tradari inutile, dar de fiecare data cand ma baga in seama aruncand cu mici norisori roz in mine ma fac sa ma simt un micut zeu pagan, sau zeita mai bine zis ce a decazut si ea o data cu creatia devenita asemeni frunzelor - banalitati-.Imi place atentia aceasta ce ar vrea sa ma puna pe mine intr- o lumina monotona si vreau sa le multumesc sincer celor ce incearca sa ma acopere cu nisipuri imaginare pentru atentia pe care mi- o acorda, de altfel la fel de importanta ca si piatra de pe Lipscani.
Nici nu stiti ce haios este sa fi imbracat in cuvinte deochiate, in injuraturi prea penibile ca sa mai uimeasca pana si batrana de la 2.
As vrea sa-si aminteasca ca odata ei au fost si pupatori in cur, doar doar de-or obtine ceva in schimb.As vrea sa le revina macar un sfert din neuronul ce a ordonat sa fiu ridicata pe piedestaluri si implorata sa le acord atentie.
Si totusi, in fata acestui tablou ce nu ilustreaza decat ipocrizie mai pot sa ma amuz cu amaraciune vazand ce sufera creierasul unuia in supradoze de prostie.
Poate ca imi fac inima rea pe un pat de spital pe care am fost aruncata de o masina, dar as vrea macar sa se stie ca eu rad, nu plang, fie si inchisa in "propria lume" unde ma dau drept "zeita zeitelor".Eu macar imi recunosc propria conditie si scuip la randu- mi peste miile de minciuni spuse din nestiinta.
Ma bucur nespus sa stiu ca in lumea asta de prosti, eu sunt si mai idioata ca mai comentez si ca- mi mai pasa.
Am scris aceste randuri de pe patul unui spital, pentru aceia ce se bucura de ignoranta lor.
Va iubesc falsitatea imbracata in ipocrizie !... si ma bucur ca....
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu