Te-ai intrebat vreodata de ce traiesti?De ce zambesti tamb la soarele ce moare sub nori in perpetua schimbare?Nu.Si de ce ai face- o?De ce sa te gandesti la ceva ce iti depaseste intelegerea atunci ca ai o simpla explicatie "crezi si e posibil".Ai ajuns sa te multumesti cu banalul raspuns " asta e credinta" si ai uitat sa mai privesti lumea din spatele cortinei de cuvinte.
Poate un fotograf mai vede, o privire sfidatoare in copacul mut ce se topeste pe sub umbrele inselatoare.Poate un artist mai prinde dara de-ntuneric in marea de culori antrenate in dementa.
Dar ce rost are?Ce conteaza sa pui o intrebare cu raspunsul intr- o alta?Oricum dansam pe acelasi drum incetosat, cautand litere si mine de creioane arse pe care sa le asternem pe o foaie. Ne dam Prometeu intr- o lume de derbedei, de inapti cu aere de zei in speranta ca asa lumea va cauta ceva, ce nici noi nu stim ce...
Suntem artisti ce doresc cu disperare recunoastere pe o bucata de foaie, cuvinte si creioane de aur pentru trotuarele pavate cu minciuni.Vrem sa dobindim cunoasterea si ne cautam altereoguri de filosofi, doar doar om vedea si altceva decat prostie pictata-n culori mate.
Ne dam impresii de ganditori si pozam ca cersetori la poarta intelepciunii, cautand ceva in noi, asteptand litere sa ne imbrace, sa ne promoveze psihozele sa ne credem mai diferiti, fara credinta si speranta, niste pragmatici ironici ce ironizeaza pe alti prosti, uitand ca suntem tot niste maimute, coexistand in deziluzionare.
Si iar te intreb daca ti-ai pus vreodata intrebarea, pentru ce existi si de ce respiri, ca sa-mi dau si eu pentru moment aere de zeu, de Prometeu aburit de alcool, de ambrozia prostilor.Pun intrebari cu tente filosofice ca sa zic ca sunt mai sus, ca eu gandesc si ma interesez de viata cand defapt ea se intereseaza de mine.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu