Ciclu



Toti traim cu aer si minciuni
intr-un haos organizat de zei
si speram cu incapabilitatea de mana
ca ni se va da un loc sub soare
atunci cand sanul nu va mai avea lapte.

Toti ne nastem cu handicapuri
dar banca ni le fura
si primim in schimb idealuri stampilate
pentru orice marca de persoana.

De la viata afli ca fara vise de-mprumut
nu poti cersi regulamentar
iar scopul fabricat de hazard
se devalorizeaza la orice injuratura.

Cand in sfarsit ajungi la semafor
si afli ca poti trece strada,
iti pierzi increderea si cazi
atunci cand ambulanta cauta
o victima cu fisa medicala.

De la moarte o sa afli
ca numai crucea iti ofera
alinare sufleteasca
si ca viata inca mai cere voluntari.

Astfel ajungem impreuna,
cu gura inapoi la sanul plin de lapte
si ne asteptam randul
la o viata omeneasca.


Inca o poezie ratata...probabil ultima...