Curand...in doar aproximativ 3 saptamani as putea spune ca am fentat soarta timp de 14 ani. Prea dur spus. Nu, nu am fentat-o, i-am luat din plin impasibilitatea si am reusit sa ma hranesc cu visul viitorului timp de, cam 168 de luni... Mult, si cand te gandesti ca eu mereu m-am hranit cu orizontul mancat de pamant si cer si niciodata nu i-am simtit gustul caci si viitorul e tot un orizont indepartat cu care te joci de-a " uite-mi viitorul, nu e viitorul" pentru ca de fiecare daca cand il ajungeai din urma el iti radea in nas si ajungea iar la distanta de un an de tine.
Asa e si ziua in care se fac 14 ani de la prima gura de lumina pe retina, de la prima inghititura de lume?O astepti atata sa-ti spuna : Ei bine verde, uita rozul si iluziile, anul asta e al tau. Si cand vine nu vezi in fata decat alte ore de asteptare, alt stres imbibat in maroul bancilor.
Si totusi sunt fericita...pentru ca stiu ca intr-o zi soarta ma va lovi numai ca sa-mi arate ca ma insel. Pana atunci? Ma hranesc cu aberatii si imi inghet subconstientul cu niste inghetata. Da, sunt fericita, cu jumatate de borcan de iluzii golit si eu zambesc. Vine al 14-lea an de supravietuire si poate cu el si luna in care voi trai...Nu va imaginati ca voi traiti si eu sunt nebuna inghesuita printre vise, nu. Noi doar supravietuim caci ziua mea, inca nu a venit...O astept de 13 ani, poate acum va veni si ea..
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu