Pentru Anda promit ca n-am sa iau niciodata supradoza de aer, caci stiu ca as incepe sa ma comport ca o imbecilitate ce imbratiseaza toti peretii.
Pentru frunza ce mi-a fost asfalt atata vreme, promit ca am s-o ard si-am sa-i las cenusa sa murdareasca talpi si tocuri. Si promit ca am s-o inlocuiesc apoi cu o alta pe care o voi pune tot pe asfalt.
Pentru trotuarul care mi-a suportat atata vreme talpa, n-am sa-i uit niciodata cuvantul, si-am sa-l pun in regatul meu.
Pentru luna care mi-a suportat umbra, literele schilodite, am s-o pun in toate propozitiile cu rol de aberatie, chiar si-atunci cand ea nu va mai fi plina, clara.
Pentru umbra care nu mi-a dat niciodata prea multe cuvinte si chiar mai putina liniste, inca astept.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu