Marioneta de toamna
Pe strazi, copaci, canale si masini
calca spasit praf de rugina.
Mananca verde, se ineaca,
arde natura ce bate-n retragere.
Pasi grabiti se avanta pe trotuar
si galagia devine solitara,
isi mananca propria existenta
surzind pana la tacere.
Sub umbrele defileaza o marioneta,
cauta, se bate, plange
in zumzet se ineaca si dispera
inghite deziluziile lui octombrie.
Degetele-i atarna,
parul ii zboara plin ploaie,
se descompune in miscare
dar ea continua sa se zbata-n apa
pentru maestrul pierdut in sine..
11.10.2008

