Necuvintele

Necuvintele sunt doar alte cuvinte, fara sens sau guri, fara puncte de plecare.
Sunt acele cuvinte ce exista-n aer, cu sau fara noi, fara propozitii.
Necuvintele sunt acele cuvinte ce nu mai au nevoie de definitii, au doar emotii, ne scriu, ne vorbesc pe noi.Acele zambete reproduse cu mai multa sau mai putina caligrafie ce mi se izbesc de retina, ce ard in mine si totusi nu sunt rostite..

Nu sunt rostite caci ele ma vorbesc pe mine, ma scriu pe asfalturi, ma imprima in aer si totodata ma sterg, ma-nghit, ma absorb, ma omoara ca sa-mi dea iar viata.


Si le iubesc caci sunt totul.
Caci necuvintele le impart cu altii, cu prietenii.
Le iubesc caci sunt in mine si in aer.
Le iubesc caci nu m-au parasit niciodata.


Si spune-mi necuvant, de mult imi doream sa scriu pe altii fara sa fiu scrisa, de mult imi doream sa scuip si sa inghit lumea, fara sa fiu la randul meu refulata de alte guri.
Am sa fiu un necuvant, si-am sa ma plimb pe buzele altora, si-am sa mor din nimicuri, asa cum m-am si nascut.
Am necuvinte in buzunare, si sunt multe.
Ma am pe mine in ghiozdan, si sunt neom.
Sunt neomul ce poarta alti oameni, sunt o negatie la mijloc de propozitie ce distruge ambianta.
De cand cuvintele au devenit prea scumpe, in mine au aparut necuvintele, si de cand omul a fost urcat din mila o treapta a vietii, eu am devenit neom.

Sunt neomul cu necuvinte in buzunare, si am multe.

Nu

Nu vreau sa vina maine, luati-l, aruncati-l, in Dambovita ca e murdara sau poate pe o strada de la periferie, sa moara, sa inghete, sa inceteze.
Nu vreau sa-mi prinda iar retina, in metal si cadre reci, in coridoare pavate cu bolnavi. Vreau doar sa inceteze minutul, secunda, sa-mi ramana doar noaptea si intunericul, luna, sa ma adancesc in ele si sa nu mai stiu de nimic, de nici o alta zi, de nici un alt cuvant. Sa dispara tot ce nu e pentru astazi, tot ce n-avea oricum sa vina maine, luati-mi totul, lasati-mi doar nimicul noptii asteia, sa ma inec in ea, sa scap peretii de mine.

Mai sinistru decat absenta unui cuvant este chiar prezenta unuia care stii ca nu-ti va parasi niciodata inima, cu care stii ca vei respira la nesfarsit si care te va devora. Asa ca va implor, nu-mi dati alta zi in care as putea primi acest macabru dar, macar stiu ca aceasta secunda nu va mai respira mult, si orice ar fi va pieri curand si va lua momentul cu ea si durerea si absenta.



Nu mai vreau alta dimineata.
Nu mai vreau acelasi coridor imbacsit de umanitate.
Nu ma mai vreau pe mine.
Nu mai vreau absenta din tot.
Nu mai vreau nici un cuvant, nici o obsesie.
Nu mai vreau nici un maine!
Nu mai vreau!

Regatul meu pentru un cuvant

Regatul meu pentru un cuvant.
Regatul meu pentru un zambet.
Regatul meu pentru o inghetata.
Regatul meu pentru el.
Regatul meu pentru un stilou.
Regatul meu pentru un altul.
Regatul meu pentru o secunda.
Regatul meu pentru o viata.
Regatul meu pentru un trotuar.
Regatul meu pentru un viciu.
Regatul meu pentru libertate.
Regatul meu pentru altceva.
Regatul meu pentru o alegere.

As vrea sa-mi pot da regatul, pentru orice, pentru un anume.
As vrea sa existe zambetul pentru care sa merite sa mori.
As vrea sa pot privi acel zambet.
As vrea sa nu exist aici, poate doar acolo.
As vrea sa am un cuvant, pentru care sa-mi dau regatul.
As vrea sa fiu salvata de acel cuvant, si eu si regatul.
As vrea sa scap de mine, caci sunt prea plina.
As vrea sa respir doar litere, as vrea sa existe doar ele si el, cuvantul.



Luati-mi regatul, si dati-mi doar un cuvant.

Pentru prieteni si pentru tot peste care calc

Pentru Anda promit ca n-am sa iau niciodata supradoza de aer, caci stiu ca as incepe sa ma comport ca o imbecilitate ce imbratiseaza toti peretii.

Pentru frunza ce mi-a fost asfalt atata vreme, promit ca am s-o ard si-am sa-i las cenusa sa murdareasca talpi si tocuri. Si promit ca am s-o inlocuiesc apoi cu o alta pe care o voi pune tot pe asfalt.

Pentru trotuarul care mi-a suportat atata vreme talpa, n-am sa-i uit niciodata cuvantul, si-am sa-l pun in regatul meu.

Pentru luna care mi-a suportat umbra, literele schilodite, am s-o pun in toate propozitiile cu rol de aberatie, chiar si-atunci cand ea nu va mai fi plina, clara.

Pentru umbra care nu mi-a dat niciodata prea multe cuvinte si chiar mai putina liniste, inca astept.

Promisiune

Am mainile de ceara,
asa ca te rog
nu-mi arunca foc.
Da-mi o sfoara
si-am sa ma prind de ea,
si-am sa respir ...
si-am sa zâmbesc.



Nu-mi da drumul,
caci am sa ma agat
pâna la sfârsit.
Si-am sa prefac cuvintele
în piele,
si cerneala în sânge
si-am sa fiu om,
si-am sa te-astept.



Am sa te-astept la fereastra,
rasturnând noptile,
topind
zilele în calimare.
... pentru tine voi deveni
tot
ce viata nu vroia.



Asa ca lasa-mi ata, focul,
si-ti promit
ca-n cordul meu
nimic nu se va schimba.
Si-ti promit ca voi exista
în tine
si în aer,
totdeauna.


5.11.2008

We're out of our minds..

Ne-am luat in gand de maini si-am plecat in directii diferite, tu pe o ureche, eu pe alta. Cu fiecare pas pe care il faceam te strigam, dar tu ai continuat sa mergi, ai continuat sa ignori strigatele, te-ai inchis in alte minti, in alte cuvinte.


Mi-am pierdut si cuvintele, am uitat totul..Eu inca astept sa-mi raspunzi..