Arsita

Arsita

E cald si plang soselele
sub greutatea nevrozelor prinse la portofel,
e pustiu si n-avem aer
in aglomeratia pietrelor.

Ne metamorfozam ca doua umbre
prinse de chenarul vietii,
asteptand noaptea sa ne-nvie,
sa ne umple cu racoare.

E trist cum mor cuvintele
intr-o relatie cu omenirea,
e normal sa nu ne pese
cand arsita ne-agata de aceeasi gura de apa.

E o lume plina de prosti

Ne spunem unul altuia la ureche ca suntem niste genii si pe la spate ne injuram pentru a umple un pahar plin cu motive pentru care sa nu mai gandesti. Degeaba te dai tu filosof cand printre prosti impartim cu totii aceiasi neuroni.Nu ai auzit? Intr-o lume plina de drogati, analfabeti care se fut cu seringi, strazile devin enciclopedii pentru specimene pe cale de inmultire subita astfel ca degeaba ne dam profeti daca nimeni nu te asculta, nu te vede, nu te baga in seama decat atunci cand vrea o limba ca sa ti-o bage printre membre.

Nu avea regrete, cu totii suntem asa, si eu si tu, si el si vagabondul ce cauta hasis prin canale, nimic nu ne difera, nimic nu ne separa, poate doar banii infestati din buzunar cu care poti spune clar in ce abecedar vei intra.

Ne fascineaza incultura celuilalt si uitam ca ne tragem de la acelasi neuron, ca de la prima femeie atrasa de copacul gradinii vecine si pana la primul barbat salivand dupa balconul de vizavi nimic nu s-a schimbat.

Ne atrag aceleasi semne de incultura macinata de prostie ca sa ne linistim si in sinea noastra sa negam orice asemanare cu sedatul din oglinda.

La gunoi cu amintirea unui prost

Degeaba te chinui, degerand in propriul pat cu ratiunea la plimbare prin baie, unde cacatul lesina in veceu si ea in chiuveta de la prea multa prostie.

Hai acum, fugi departe, poate ajungi in timp util la cimitirul pentru neuroni unde vagabonzii se pisa pe creierul tau - pei da ce?il foloseai? (nu) pei atunci la reciclare! -

Stai si ingheti pe-o banca in umbra si incerci sa-ti aduci aminte ceva dar ti-a mai murit un neuron si cu el, inca o amintire.Nu plange, mai ai destui pentru inca o zi intr- o viata fututa de un zeu pagan isteric ce se prabuseste pe tine de ras.

Vezi ce-ai ratat daca nu ai crezut la timp ca divinitatea creaza moarte si iadul te elibereaza de povara vietii?Pacat, acum nici unul nu te vrea si nici unui vierme nu-i place gustul pielii imbibate in droguri si alcool, mai ai un loc pe-o poza dintr-un portofel parca al cuiva cunoscut.

Acum spune-mi si mie, cum e sa fi aceeasi amintire pe care chiar tu ai aruncat-o la gunoi?Esti doar o poza pastrata la morga pentru etichetarea viitorilor prosti ce trag apa dupa propria existenta...