Anotimpuri

Vara asta m-am indragostit,

am mers pe ape

si m-am inecat in pamant.

Vara asta am mancat din soare..

Toamna vreau sa ma manance ploaia,

sa ma iubeasca vantul, moartea,

si-am sa ard focul cu frunze

si-am sa-l fac sa inghita vise.

Iarna are sa decedeze

sub urmele de pasi schizofrenici

si-are sa-mi sarute talpile

si ma va salva de mine,

si-mi va da supradoze de droguri..

Primavara va inceta si ea

si se va inchide-n timp

si ma va abandona

in iubirea mea dementa

pentru pasii morti de pe asfalt..

28.09.2008

Vis

Ma visam lipita de'un perete si parul meu era apa, si unghiile doar ceara. In mine era doar lipici si parca si ochii nu mai erau despartiti, paream un tot... Ah si ce bine era! Ai fi spus ca sunt un soare de apa, inmarmurit pe'o bolta alba de spital cu sectii de dezintoxicare. Corpul era suspendat in var, deasupra unui cutit sterilizat, si zambetul desi disecat continua sa existe acolo unde labilitatea pierea sub forma de pat metalic..

Si-ai spune ca e un vis, ai spune ca ti-e implinirea, menirea pentru care m-ai fumat ani de zile..
Realizezi? Nu mai esti tu, nu mai esti eu, esti un perete, alb de var si spitalizat clandestin, langa ziduri de boli cronice.

Parea un vis, si ca prin vis, acea voce imi usca parul, imi scotea prin vene lipiciul din intestine, imi impartea ochiul in doi si spargea peretele de var.
Poate cazusem, poate aterizasem pe un pat metalic, sau poate patul se proptise pe mine in cadere. Poate visasem, poate incercasem sa'mi bag lipici in vede, sa- mi lipesc cuvintele, poate...

Poate doar adormisem si patul metalic cedase si-mi crapase teasta si-mi daruise fisa de spitalizare si ma dusesera la dezintoxicare. Poate..
Dar ceva era sigur, in cadere din craniu mi-a iesit vocea si s-a proptit de cadrul lucios si mi- a spus pentru ultima data : nu mai visa ca dauneaza...

Azi nu sunt eu

Ma sperie ideea unui eu necunoscut, calatorind clandestin prin mine, reinventandu- ma si totodata desfintandu-ma. Nu ma cunosc, cel mai probabil nu ma voi cunoaste niciodata. Atunci, e doar ireal palpabil sa te cunosti pe tine insuti?Nu cred...

In fiecare zi sunt eu, atunci cand fug, cand rad, cand scriu, cand respir, cand desenez, cand tip, cand plang, cand visez. Sunt o eu de care nu sunt constienta, prezenta tot timpul si totusi estompata de idealurile stantate ale mintii mele.

Dar azi, acum nu sunt eu, refuz sa fiu constienta de o existenta purtata de curenti astazi!

Lasand laoparte tampeniile, acum, in aceasta secunda, declar in deplina nebunie ca sunt aer ! Sau o pasare...Sau orice, dar nu eu. Dau in prostie, nu-mi pasa..

Nu ma mai suport, in starea asta de adormire, traiesc in perfuzii de pesimism infectat de iluzii. Dar azi,.....

ASTAZI SUNT TOT!

si maine cineva sa ma omoare pentru imbecilitate