Am mainile de ceara,
asa ca te rog
nu-mi arunca foc.
Da-mi o sfoara
si-am sa ma prind de ea,
si-am sa respir ...
si-am sa zâmbesc.
Nu-mi da drumul,
caci am sa ma agat
pâna la sfârsit.
Si-am sa prefac cuvintele
în piele,
si cerneala în sânge
si-am sa fiu om,
si-am sa te-astept.
Am sa te-astept la fereastra,
rasturnând noptile,
topind
zilele în calimare.
... pentru tine voi deveni
tot
ce viata nu vroia.
Asa ca lasa-mi ata, focul,
si-ti promit
ca-n cordul meu
nimic nu se va schimba.
Si-ti promit ca voi exista
în tine
si în aer,
totdeauna.
5.11.2008
vineri, 7 noiembrie 2008
Promisiune
Publicat de Lizz la 11:36
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)

0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu