O lume...

Te-ai gandit vreodata, cum ar fi....sa traiesti mai multe vieti, sa vezi ceea ce vede doar un zeu in ani, in cateva secunde?

Cum ar fi ca fiecare noapte sa-ti aduca, mai mult de- o frica acuta de necunoscut, de abisul plin de ochi de smoala? Cum ar fi sa poti respira un aer de ireal incarcat in dorinte ascunse, sa primesti o doza de speranta, un blestem dulceag care sa-ti dea mai mult de-o viata ; un vis. Ar fi o apocalipsa psihica, un regres sentimental, o adancire in temeri si dorinte dar care te-ar obliga sa vrei mai mult o stea si-o luna eterna pe-un sablon mutilat de intuneric decat parjol si soare efemer.

Sa vezi in stanga doar un munte de priviri albastre, la orizont doar mangaieri verzi... O multicoloritate de placeri, un delir dulce...placut, permis, normal...

Dar lumea asta, cu delir si suras, cu hazardul doar un ceas fara baterie... Impinge un ireal palpabil in locul unei realitati deja translucide. Si oricat de placute ar fi aceste saptamani ce-ti vand iluzii, in cele din urma vor fi doar secunde din viata ta, devenind medicamentul pentru .... adevaratul tot...

Ai putea crede ca toate astea sunt defapt niste aberatii, sau dorinta mea de a crede ca exista o lume dulce ce acopera un rau esential. Dar e gresit...pentru ca nu e dorinta mea, nu e lumea mea, nu e speranta mea...e totul vandut in pachetele mici..E absurdul vostru, nimicul universal ce ne da un scop in viata.