Sa iubesti doar ce vezi stiind ca nu poti atinge...

Ce inseamna sa iubesti?E cam prematur sa ma intreb asta?Sau e pur si simplu o necesitate impusa de societate...Si totusi, pot sa-mi imaginez adevarata dragoste, sa iubesti ceva atat de mult chiar si daca numai ochii pot atinge si retina sa primeasca mangaierile, mainile tale fiind sortite sa nu atinga niciodata acea comoara. Asta e cel mai pur sentiment, sa respiri numai pentru a putea admira chiar si din spatele unui geam cu rame funebre chipul ce-ti tortureaza gandul, desi o binecuvantare pentru inima ta.
Sa suferi, sa fi o martira si totusi sa zambesti atunci cand el surade. Pentru ca asta e iubirea, sa traiesti pentru fericirea lui, sa respiri doar pentru chipul sau. De aceea eu prefer dragostea la borcan, pentru ca e cea imaginata de mine, sentimentul perfect ce-mi alimenteaza inima si totodata ma distruge incet dar placut. Pentru ca nu exista moarte sufleteasca mai frumoasa decat cea in care stii ca orice s-ar intampla tu vei continua sa fi fericit atata timp cat chipul luminos de dincolo de sticla va fi pe retina ta.

Sa iubesti ce vezi, viata, pe el, stiind ca desi nu poti atinge nimic tu esti fericit ca poti sa-ti alinti ochii cu acel zambet ce te omoara incet, lasand un gust dulceag pe buza inferioara atunci cand geamul se va sparge....
Sper si aberez, dar cel putin mai am destule borcane....