Atarn de Atele ce te Privesc

Atarn de ate, undeva intre multicoloritate si banalitate, asteptand pe- o alee laturalnica din infinit, pe aceeasi banca pe jumatate daramata.Ce?Nici eu nu stiu.Poate ca m-am saturat de ata neagra, poate ca mi-o doresc pe cea galbena, sau poate ca tot ceea ce vreau este inca un minut alaturi...
Se aude un trosnet, parca s-ar rupe si aceasta ata.Dar privesc mai bine, ea asa a fost mereu iar eu am atarnat de- un ciot ca o papusa pe jumatate distrusa, prefacandu-se ca nu stie ce asteapta doar pentru a vedea soarele cum apare revoltat de infidelitate.Pentru mine asta este, numai soarele se mai simtea inselat dar acum au aparut literele si altcineva a devenit centrul haosului, zambetul in jurul caruia cadeau minciunile.Si cum toata lumea parea sa fie geloasa, pe ceva demoralizat ce totusi mai visa, atele atarnau in van iubindu-te pe tine, asteptandu-te la capat de zi, impletite in virtualitate.
Asteptam si eu, dar parca totul nu mai avea nici un rost, prea multi la coada pentru acelasi borcan cu iubire la reduceri.Dar dintre toate atele, eu iti asteptam doar atingerea, macar eu inspiram parfum de primavara.