Intunecati de credinta

As vrea un soare drogat sa lumineze aleea plina cu banci violate de umbre, sa vad si eu cum e sa mergi pe intuneric ziua.


As vrea si eu sa simt extazul fumului de tigara, adrenalina sticlei de vodka, moartea zeului schilodit ce da paganismului conotatii religioase cu scopuri bine definite in paharele de vin din fata preotilor smeriti.
Si nu mai inteleg cum de in timp ce soarele da nebunie celor ce inca mai au cuvinte, zeul ipocrit trimite ingeri schiloditi pentru scuiparea unui idol mult iubit, multi se roaga si mai spera la ideea ca cineva acolo sus chiar le da pe ce sa se cace si ii sterge si la cur.Si de ce te rogi, boule cu cap de berbec?Ca sa mai inghiti ambrozia amagirii, sa ai falsa impresie ca nu esti singur, ca nu tu depinzi de tine, ca totul e deja spus si facut si tu doar faci pasii spre sfarsit?De ce iti dai vagi impresii si sperante desarte pentru siguranta inimii tale ce poate face in orice secunda un atac de cord in pragul bisericii.
Dar in timp ce babele se plang si milogesc in fata altarului plin cu idolii ipocritului zeu, sfinti burdusiti cu alcool si fum fac industrie cu speranta si credinta. Si din prea inalti fericiti spalati in mir cu grasime de peste, ies vorbele de duh despre raul ce poseda, orice fiinta fara de credinta si uite cum mai scoate batranica un banut pentru parinte, ca deh, i-a spus ca dracul ii poseda nepotica si acum trebuie exorcizata si dusa la nebuni.

Degeaba speri si-astepti cu sufletul spovedit si curatit venirea odorii zeului ce naste paganism, credinta in tine e demult stearsa si inlocuita cu slavitul bucatii de lemn spalata in apa si scuipat sfintit.

As vrea un soare drogat sa ma faca sa orbecaiesc prin intuneric ziua, poate asa n-am sa mai vad credinta si are sa moara si prostia...